împunge

Romanian

Alternative forms

Etymology

From Vulgar Latin root *impungere, from Latin pungere, present active infinitive of pungō, or with the în prefix added later in Romanian. Ultimately from Proto-Italic *pungō, from Proto-Indo-European *pewḱ- (“prick, punch”).

Verb

a împunge (third-person singular present împunge, past participle împuns) 3rd conj.

  1. to thrust
  2. to prod, goad
  3. to prick

Conjugation
    conjugation of împunge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a împunge
gerund împungând
past participle împuns
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împung împungi împunge împungem împungeți împung
imperfect împungeam împungeai împungea împungeam împungeați împungeau
simple perfect împunsei împunseși împunse împunserăm împunserăți împunseră
pluperfect împunsesem împunseseși împunsese împunseserăm împunseserăți împunseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împung să împungi să împungă să împungem să împungeți să împungă
imperative — tu — — voi —
affirmative împunge împungeți
negative nu împunge nu împungeți

Derived terms
  • împungere
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.