înavuțit

Romanian

Etymology

Past participle of înavuți.

Noun

înavuțit n (plural înavuțituri)

  1. enriching

Declension
Declension of înavuțit
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) înavuțit înavuțitul (niște) înavuțituri înavuțiturile
genitive/dative (unui) înavuțit înavuțitului (unor) înavuțituri înavuțiturilor
vocative înavuțitule înavuțiturilor

Verb

înavuțit (past participle of înavuți)

  1. past participle of înavuți

References
  • înavuțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.