înclina

See also: inclina, incliná, and inclinà

Romanian

Alternative forms

Etymology

Borrowed from French incliner, Latin inclinare. Compare the inherited doublet închina.

Verb

a înclina (third-person singular present înclină, past participle înclinat) 1st conj.

  1. to incline (all senses)
  2. to bow, bend
  3. to tilt
  4. to lean

Conjugation
    conjugation of înclina (first conjugation, no infix)
infinitive a înclina
gerund înclinând
past participle înclinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înclin înclini înclină înclinăm înclinați înclină
imperfect înclinam înclinai înclina înclinam înclinați înclinau
simple perfect înclinai înclinași înclină înclinarăm înclinarăți înclinară
pluperfect înclinasem înclinaseși înclinase înclinaserăm înclinaserăți înclinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înclin să înclini să încline să înclinăm să înclinați să încline
imperative — tu — — voi —
affirmative înclină înclinați
negative nu înclina nu înclinați

Synonyms

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.