îndatora

Romanian

Etymology

From dator.

Verb

a îndatora (third-person singular present îndatorează, past participle îndatorat) 1st conj.

  1. (transitive) to oblige
  2. (reflexive, transitive) to be obliged to; to come/fall into debt

Conjugation
    conjugation of îndatora (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a îndatora
gerund îndatorând
past participle îndatorat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndatorez îndatorezi îndatorează îndatorăm îndatorați îndatorează
imperfect îndatoram îndatorai îndatora îndatoram îndatorați îndatorau
simple perfect îndatorai îndatorași îndatoră îndatorarăm îndatorarăți îndatorară
pluperfect îndatorasem îndatoraseși îndatorase îndatoraserăm îndatoraserăți îndatoraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndatorez să îndatorezi să îndatoreze să îndatorăm să îndatorați să îndatoreze
imperative — tu — — voi —
affirmative îndatorează îndatorați
negative nu îndatora nu îndatorați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.