înfășura

Romanian

Etymology

From înfășa or possibly a Vulgar Latin root *infasciolāre, from Late Latin fasciāre, from Latin fascia (“band, strip”).

Verb

a înfășura (third-person singular present înfășură, past participle înfășurat) 1st conj.

  1. to wrap, wrap up
  2. to furl

Conjugation
    conjugation of înfășura (first conjugation, no infix)
infinitive a înfășura
gerund înfășurând
past participle înfășurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înfășur înfășuri înfășură înfășurăm înfășurați înfășură
imperfect înfășuram înfășurai înfășura înfășuram înfășurați înfășurau
simple perfect înfășurai înfășurași înfășură înfășurarăm înfășurarăți înfășurară
pluperfect înfășurasem înfășuraseși înfășurase înfășuraserăm înfășuraserăți înfășuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înfășur să înfășuri să înfășure să înfășurăm să înfășurați să înfășure
imperative — tu — — voi —
affirmative înfășură înfășurați
negative nu înfășura nu înfășurați

Synonyms
  • împacheta
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.