îngâmfa

Romanian

Etymology

From în + gâmfă. Less likely from a Vulgar Latin *inconflāre, from conflāre.

Verb

a îngâmfa (third-person singular present îngâmfă, past participle îngâmfat) 1st conj.

  1. (reflexive, figuratively) to inflate oneself, put on airs

Conjugation
    conjugation of îngâmfa (first conjugation, no infix)
infinitive a îngâmfa
gerund îngâmfând
past participle îngâmfat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îngâmf îngâmfi îngâmfă îngâmfăm îngâmfați îngâmfă
imperfect îngâmfam îngâmfai îngâmfa îngâmfam îngâmfați îngâmfau
simple perfect îngâmfai îngâmfași îngâmfă îngâmfarăm îngâmfarăți îngâmfară
pluperfect îngâmfasem îngâmfaseși îngâmfase îngâmfaserăm îngâmfaserăți îngâmfaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îngâmf să îngâmfi să îngâmfe să îngâmfăm să îngâmfați să îngâmfe
imperative — tu — — voi —
affirmative îngâmfă îngâmfați
negative nu îngâmfa nu îngâmfați

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.