întârzia

Romanian

Etymology

în- +‎ târziu +‎ -a

Verb

a întârzia (third-person singular present întârzie, past participle întârziat) 1st conj.

  1. (intransitive) to be late
  2. (intransitive) to linger, stay too long
  3. (transitive) to delay, retard

Conjugation
    conjugation of întârzia (first conjugation, no infix)
infinitive a întârzia
gerund întârziind
past participle întârziat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întârzii întârzii întârzie întârziem întârziați întârzie
imperfect întârziam întârziai întârzia întârziam întârziați întârziau
simple perfect întârziai întârziași întârzie întârziarăm întârziarăți întârziară
pluperfect întârziasem întârziaseși întârziase întârziaserăm întârziaserăți întârziaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întârzii să întârzii să întârzie să întârziem să întârziați să întârzie
imperative — tu — — voi —
affirmative întârzie întârziați
negative nu întârzia nu întârziați

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.