întra

See also: intra and intra-

Romanian

Etymology

From Latin intrāre, present active infinitive of intrō (“enter”).

Verb

a întra (third-person singular present întră, past participle întrat) 1st conj.

  1. (archaic, popular) Alternative form of intra - to enter

Conjugation
    conjugation of întra (first conjugation, no infix)
infinitive a întra
gerund întrând
past participle întrat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întru întri întră întrăm întrați întră
imperfect întram întrai întra întram întrați întrau
simple perfect întrai întrași întră întrarăm întrarăți întrară
pluperfect întrasem întraseși întrase întraserăm întraserăți întraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întru să întri să între să întrăm să întrați să între
imperative — tu — — voi —
affirmative întră întrați
negative nu întra nu întrați

Derived terms
  • întrătură
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.