întuneca

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *intunicāre, from Latin tunicāre, present active infinitive of tunicō (“cover with a tunic”), from tunica (“tunic”). Compare Aromanian ãntunic, ãntunicari. Compare also Italian intonicare, Spanish entunicar (which were internal formations).

Verb

a întuneca (third-person singular present întunecă, past participle întunecat) 1st conj.

  1. to darken, dim
  2. (reflexive, impersonal) to become dark, dim

Conjugation
    conjugation of întuneca (first conjugation, no infix)
infinitive a întuneca
gerund întunecând
past participle întunecat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întunec întuneci întunecă întunecăm întunecați întunecă
imperfect întunecam întunecai întuneca întunecam întunecați întunecau
simple perfect întunecai întunecași întunecă întunecarăm întunecarăți întunecară
pluperfect întunecasem întunecaseși întunecase întunecaserăm întunecaserăți întunecaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întunec să întuneci să întunece să întunecăm să întunecați să întunece
imperative — tu — — voi —
affirmative întunecă întunecați
negative nu întuneca nu întunecați

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.