învolta

Romanian

Etymology

From învolt. Compare also Italian involtare, Catalan envoltar.

Verb

a învolta (third-person singular present învoltează, past participle învoltat) 1st conj.

  1. (intransitive, reflexive, uncommon, of flowers) to open, bloom, flower, swell, grow, develop (in good condition); to fill out richly, in abundance (with petals)
  2. (reflexive, uncommon, of hair) to grow richly, full, in abundance
  3. (reflexive, uncommon, of a person, their personality, etc., figuratively) to grow in intensity

Conjugation
    conjugation of învolta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a învolta
gerund învoltând
past participle învoltat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învoltez învoltezi învoltează învoltăm învoltați învoltează
imperfect învoltam învoltai învolta învoltam învoltați învoltau
simple perfect învoltai învoltași învoltă învoltarăm învoltarăți învoltară
pluperfect învoltasem învoltaseși învoltase învoltaserăm învoltaserăți învoltaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învoltez să învoltezi să învolteze să învoltăm să învoltați să învolteze
imperative — tu — — voi —
affirmative învoltează învoltați
negative nu învolta nu învoltați

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.