afirma

See also: afirmá and afirmà

Catalan

Pronunciation

(Balearic) IPA^(key): /əˈfiɾ.mə/

(Central) IPA^(key): /əˈfir.mə/

(Valencian) IPA^(key): /aˈfiɾ.ma/

Verb

afirma

third-person singular present indicative form of afirmar
second-person singular imperative form of afirmar

Portuguese

Verb

afirma

inflection of afirmar:
1. third-person singular present indicative
2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From French affirmer or Latin affirmare.

Verb

a afirma (third-person singular present afirmă, past participle afirmat) 1st conj.

to firmly declare

Conjugation

conjugation of afirma (first conjugation, no infix)

number		singular			plural
infinitive			a afirma
gerund			afirmând
past participle			afirmat
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	afirm	afirmi	afirmă	afirmăm	afirmați	afirmă
	imperfect	afirmam	afirmai	afirma	afirmam	afirmați	afirmau
	simple perfect	afirmai	afirmași	afirmă	afirmarăm	afirmarăți	afirmară
	pluperfect	afirmasem	afirmaseși	afirmase	afirmaserăm	afirmaserăți	afirmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
subjunctive	present	să afirm	să afirmi	să afirme	să afirmăm	să afirmați	să afirme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		afirmă			afirmați
	negative		nu afirma			nu afirmați

Spanish

Pronunciation

IPA^(key): /aˈfiɾma/ [aˈfiɾ.ma]
Rhymes: -iɾma
Syllabification: a‧fir‧ma

Verb

afirma

inflection of afirmar:
1. third-person singular present indicative
2. second-person singular imperative

This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.