aiura

Romanian

Alternative forms
  • aiuri

Etymology

From aiurea. Compare Aromanian aljuredz.

Verb

a aiura (third-person singular present aiurează, past participle aiurat) 1st conj.

  1. (intransitive) to be delirious; to drivel; to rave

Conjugation
    conjugation of aiura (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a aiura
gerund aiurând
past participle aiurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present aiurez aiurezi aiurează aiurăm aiurați aiurează
imperfect aiuram aiurai aiura aiuram aiurați aiurau
simple perfect aiurai aiurași aiură aiurarăm aiurarăți aiurară
pluperfect aiurasem aiuraseși aiurase aiuraserăm aiuraserăți aiuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să aiurez să aiurezi să aiureze să aiurăm să aiurați să aiureze
imperative — tu — — voi —
affirmative aiurează aiurați
negative nu aiura nu aiurați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.