ajunge

Romanian

Etymology

From Latin adiungere, present active infinitive of adiungō (“add, join to”), from ad + iungō, ultimately from Proto-Indo-European *yewg-.

Pronunciation
  • IPA(key): [aˈʒund͡ʒe]

Verb

a ajunge (third-person singular present ajunge, past participle ajuns) 3rd conj.

  1. (transitive) to overtake, to catch up
    Radu îl ajunge pe Sandu.
    Radu is catching up with Sandu.
  2. (intransitive) to arrive
    Am ajuns la București la opt.
    We arrived in Bucharest at eight.
  3. (intransitive, or transitive with la) to reach
    Nu pot ajunge la televizor.
    I can't reach the T.V.
  4. to suffice
  5. to become
    El a ajuns un om mare.
    He's become a great/big man.

Conjugation
    conjugation of ajunge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a ajunge
gerund ajungând
past participle ajuns
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ajung ajungi ajunge ajungem ajungeți ajung
imperfect ajungeam ajungeai ajungea ajungeam ajungeați ajungeau
simple perfect ajunsei ajunseși ajunse ajunserăm ajunserăți ajunseră
pluperfect ajunsesem ajunseseși ajunsese ajunseserăm ajunseserăți ajunseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ajung să ajungi să ajungă să ajungem să ajungeți să ajungă
imperative — tu — — voi —
affirmative ajunge ajungeți
negative nu ajunge nu ajungeți

Synonyms

Derived terms
  • ajungere

Interjection

ajunge!

  1. stop it!, enough!
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.