alambica
See also: alambicá
Portuguese
    
    Verb
    
alambica
- inflection of alambicar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
 
Romanian
    
    Etymology
    
From French alambiquer.
Verb
    
a alambica (third-person singular present alambichează, past participle alambicat) 1st conj.
- to distill
- (figuratively) to refine, to make overly complicated
Conjugation
    
    conjugation of alambica  (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a alambica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | alambicând | ||||||
| past participle | alambicat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | alambichez | alambichezi | alambichează | alambicăm | alambicați | alambichează | |
| imperfect | alambicam | alambicai | alambica | alambicam | alambicați | alambicau | |
| simple perfect | alambicai | alambicași | alambică | alambicarăm | alambicarăți | alambicară | |
| pluperfect | alambicasem | alambicaseși | alambicase | alambicaserăm | alambicaserăți | alambicaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să alambichez | să alambichezi | să alambicheze | să alambicăm | să alambicați | să alambicheze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | alambichează | alambicați | |||||
| negative | nu alambica | nu alambicați | |||||
Spanish
    
    Pronunciation
    
- IPA(key): /alamˈbika/ [a.lãmˈbi.ka]
- Rhymes: -ika
- Syllabification: a‧lam‧bi‧ca
Verb
    
alambica
- inflection of alambicar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
 
    This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.