aurare
Latin
Verb
aurāre
- inflection of aurō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Declension
Declension of aurare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) aurare | aurarea | (niște) aurarări | aurarările |
| genitive/dative | (unei) aurarări | aurarării | (unor) aurarări | aurarărilor |
| vocative | aurare, aurareo | aurarărilor | ||
References
- aurare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.