aventurare

See also: aventuraré

Romanian

Etymology

From aventura +‎ -re.

Noun

aventurare f (plural aventurări)

  1. endangerment

Declension
Declension of aventurare
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) aventurare aventurarea (niște) aventurări aventurările
genitive/dative (unei) aventurări aventurării (unor) aventurări aventurărilor
vocative aventurare, aventurareo aventurărilor

References
  • aventurare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

aventurare

  1. first/third-person singular future subjunctive of aventurar
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.