bloca

See also: blocá and błocą

Romanian

Etymology

Borrowed from French bloquer.

Pronunciation
  • IPA(key): [bloˈka]

Verb

a bloca (third-person singular present blochează, past participle blocat) 1st conj.

  1. to block; to obstruct

Conjugation
    conjugation of bloca (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a bloca
gerund blocând
past participle blocat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present blochez blochezi blochează blocăm blocați blochează
imperfect blocam blocai bloca blocam blocați blocau
simple perfect blocai blocași blocă blocarăm blocarăți blocară
pluperfect blocasem blocaseși blocase blocaserăm blocaserăți blocaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să blochez să blochezi să blocheze să blocăm să blocați să blocheze
imperative — tu — — voi —
affirmative blochează blocați
negative nu bloca nu blocați

Spanish

Verb

bloca

  1. inflection of blocar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.