căli

See also: cali, Cali, Ca Li, Ca-li, cāli, cālī, and cāļi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic калити (kaliti, “to harden”), from Proto-Slavic *kaliti. Compare Serbo-Croatian kaliti.

Verb

a căli (third-person singular present călește, past participle călit) 4th conj.

  1. to temper, harden, toughen, anneal
  2. (reflexive) to steel, harden, or brace oneself
  3. to stew in fat
  4. (reflexive, figuratively) to get drunk

Conjugation
    conjugation of căli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a căli
gerund călind
past participle călit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present călesc călești călește călim căliți călesc
imperfect căleam căleai călea căleam căleați căleau
simple perfect călii căliși căli călirăm călirăți căliră
pluperfect călisem căliseși călise căliserăm căliserăți căliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să călesc să călești să călească să călim să căliți să călească
imperative — tu — — voi —
affirmative călește căliți
negative nu căli nu căliți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.