căscăund

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin root *cascabundus, from *cascare, or a variation of *căscăun, from căsca.

Pronunciation
  • IPA(key): /kəs.kəˈund/

Adjective

căscăund m or n (feminine singular căscăundă, masculine plural căscăunzi, feminine and neuter plural căscăunde)

  1. thoughtless, hare-brained, headless, scatter-brained

Declension
declension of căscăund
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative		 indefinite căscăund căscăundă căscăunzi căscăunde
definite căscăundul căscăunda căscăunzii căscăundele
genitive/
dative		 indefinite căscăund căscăunde căscăunzi căscăunde
definite căscăundului căscăundei căscăunzilor căscăundelor

Synonyms
  • zăpăcit
  • nătăfleț

Noun

căscăund m (plural căscăunzi, feminine equivalent căscăundă)

  1. simpleton, gaper, booby

Declension
declension of căscăund
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) căscăund căscăundul (niște) căscăunzi căscăunzii
genitive/dative (unui) căscăund căscăundului (unor) căscăunzi căscăunzilor
vocative căscăundule căscăunzilor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.