cimenta

See also: cimentá

French

Pronunciation

Verb

cimenta

  1. third-person singular past historic of cimenter

Italian

Verb

cimenta

  1. inflection of cimentare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Portuguese

Pronunciation
  • IPA(key): /siˈmẽ.tɐ/

  • Hyphenation: ci‧men‧ta
  • Rhymes: -ẽtɐ

Verb

cimenta

  1. inflection of cimentar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From ciment +‎ -a.

Verb

a cimenta (third-person singular present cimentează, past participle cimentat) 1st conj.

  1. to cement

Conjugation
    conjugation of cimenta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cimenta
gerund cimentând
past participle cimentat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cimentez cimentezi cimentează cimentăm cimentați cimentează
imperfect cimentam cimentai cimenta cimentam cimentați cimentau
simple perfect cimentai cimentași cimentă cimentarăm cimentarăți cimentară
pluperfect cimentasem cimentaseși cimentase cimentaserăm cimentaserăți cimentaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cimentez să cimentezi să cimenteze să cimentăm să cimentați să cimenteze
imperative — tu — — voi —
affirmative cimentează cimentați
negative nu cimenta nu cimentați

Spanish

Verb

cimenta

  1. inflection of cimentar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.