crăpa

See also: crapa

Romanian

Etymology

From Latin crepāre, present active infinitive of crepō, from Proto-Indo-European *ḱorh₂-.

Verb

a crăpa (third-person singular present crapă, past participle crăpat) 1st conj.

  1. to crack, splinter, cleave, break
  2. (slang) to die
    Vei crăpa de foame. ― You will die of starvation.

Conjugation
    conjugation of crăpa (first conjugation, no infix)
infinitive a crăpa
gerund crăpând
past participle crăpat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present crăp crăpi crapă crăpăm crăpați crapă
imperfect crăpam crăpai crăpa crăpam crăpați crăpau
simple perfect crăpai crăpași crăpă crăparăm crăparăți crăpară
pluperfect crăpasem crăpaseși crăpase crăpaserăm crăpaserăți crăpaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să crăp să crăpi să crape să crăpăm să crăpați să crape
imperative — tu — — voi —
affirmative crapă crăpați
negative nu crăpa nu crăpați

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.