culmina
See also: culminá
Catalan
French
Italian
Verb
culmina
- inflection of culminare:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Latin
Portuguese
Verb
culmina
- inflection of culminar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French culminer, Medieval Latin culminare.
Verb
a culmina (third-person singular present culminează, past participle culminat) 1st conj.
- to culminate
Conjugation
conjugation of culmina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a culmina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | culminând | ||||||
| past participle | culminat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | culminez | culminezi | culminează | culminăm | culminați | culminează | |
| imperfect | culminam | culminai | culmina | culminam | culminați | culminau | |
| simple perfect | culminai | culminași | culmină | culminarăm | culminarăți | culminară | |
| pluperfect | culminasem | culminaseși | culminase | culminaserăm | culminaserăți | culminaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să culminez | să culminezi | să culmineze | să culminăm | să culminați | să culmineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | culminează | culminați | |||||
| negative | nu culmina | nu culminați | |||||
Derived terms
Related terms
Spanish
Verb
culmina
- inflection of culminar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.