cuvânta

Romanian

Etymology

Possibly from Latin conventāre, present active infinitive of conventō (“meet often”), frequentative of conveniō, or from cuvânt. Compare also Albanian kuvendoj (“converse, talk”).

Verb

a cuvânta (third-person singular present cuvântă, past participle cuvântat) 1st conj.

  1. (rare) to say, utter, speak

Conjugation
    conjugation of cuvânta (first conjugation, no infix)
infinitive a cuvânta
gerund cuvântând
past participle cuvântat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cuvânt cuvânți cuvântă cuvântăm cuvântați cuvântă
imperfect cuvântam cuvântai cuvânta cuvântam cuvântați cuvântau
simple perfect cuvântai cuvântași cuvântă cuvântarăm cuvântarăți cuvântară
pluperfect cuvântasem cuvântaseși cuvântase cuvântaserăm cuvântaserăți cuvântaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cuvânt să cuvânți să cuvânte să cuvântăm să cuvântați să cuvânte
imperative — tu — — voi —
affirmative cuvântă cuvântați
negative nu cuvânta nu cuvântați

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.