decapita

See also: décapita, decapitá, and decapità

Catalan

Verb

decapita

  1. third-person singular present indicative form of decapitar
  2. second-person singular imperative form of decapitar

Italian

Verb

decapita

  1. inflection of decapitare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Portuguese

Verb

decapita

  1. inflection of decapitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French décapiter, from Latin decapitāre.

Verb

a decapita (third-person singular present decapitează, past participle decapitat) 1st conj.

  1. to decapitate, behead

Conjugation
    conjugation of decapita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a decapita
gerund decapitând
past participle decapitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present decapitez decapitezi decapitează decapităm decapitați decapitează
imperfect decapitam decapitai decapita decapitam decapitați decapitau
simple perfect decapitai decapitași decapită decapitarăm decapitarăți decapitară
pluperfect decapitasem decapitaseși decapitase decapitaserăm decapitaserăți decapitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să decapitez să decapitezi să decapiteze să decapităm să decapitați să decapiteze
imperative — tu — — voi —
affirmative decapitează decapitați
negative nu decapita nu decapitați

Synonyms

Spanish

Verb

decapita

  1. inflection of decapitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.