demarca

See also: demarcá

Italian

Verb

demarca

  1. inflection of demarcare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

demarca

  1. inflection of demarcar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From French démarquer.

Verb

a demarca (third-person singular present demarchează, past participle demarcat) 1st conj.

  1. (sports) to get free from a marker (someone who is marking)

Conjugation
    conjugation of demarca (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a demarca
gerund demarcând
past participle demarcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present demarchez demarchezi demarchează demarcăm demarcați demarchează
imperfect demarcam demarcai demarca demarcam demarcați demarcau
simple perfect demarcai demarcași demarcă demarcarăm demarcarăți demarcară
pluperfect demarcasem demarcaseși demarcase demarcaserăm demarcaserăți demarcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să demarchez să demarchezi să demarcheze să demarcăm să demarcați să demarcheze
imperative — tu — — voi —
affirmative demarchează demarcați
negative nu demarca nu demarcați

Spanish

Verb

demarca

  1. inflection of demarcar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.