denigra

See also: denigrá and dénigra

Italian

Verb

denigra

  1. inflection of denigrare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Portuguese

Verb

denigra

  1. inflection of denigrir:
    1. first/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

From French dénigrer, from Latin denigrare.

Verb

a denigra (third-person singular present denigrează, past participle denigrat) 1st conj.

  1. to denigrate

Conjugation
    conjugation of denigra (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a denigra
gerund denigrând
past participle denigrat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present denigrez denigrezi denigrează denigrăm denigrați denigrează
imperfect denigram denigrai denigra denigram denigrați denigrau
simple perfect denigrai denigrași denigră denigrarăm denigrarăți denigrară
pluperfect denigrasem denigraseși denigrase denigraserăm denigraserăți denigraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să denigrez să denigrezi să denigreze să denigrăm să denigrați să denigreze
imperative — tu — — voi —
affirmative denigrează denigrați
negative nu denigra nu denigrați

Spanish

Verb

denigra

  1. inflection of denigrar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.