descălța

Romanian

Etymology

From Late Latin discalceāre, present active infinitive of discalceō, from Latin dis- + calceō.

Verb

a descălța (third-person singular present descalță, past participle descălțat) 1st conj.

  1. to take off or remove a shoe
  2. (reflexive) to remove one's shoes

Conjugation
    conjugation of descălța (first conjugation, no infix)
infinitive a descălța
gerund descălțând
past participle descălțat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present descalț descalți descalță descălțăm descălțați descalță
imperfect descălțam descălțai descălța descălțam descălțați descălțau
simple perfect descălțai descălțași descălță descălțarăm descălțarăți descălțară
pluperfect descălțasem descălțaseși descălțase descălțaserăm descălțaserăți descălțaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să descalț să descalți să descalțe să descălțăm să descălțați să descalțe
imperative — tu — — voi —
affirmative descalță descălțați
negative nu descălța nu descălțați

Antonyms

Derived terms
  • descălțare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.