despune

Romanian

Etymology

From Latin dispōnere, present active infinitive of dispōnō.

Verb

a despune (third-person singular present despune, past participle despus) 3rd conj.

  1. (obsolete) to govern, rule, command, lead

Conjugation
    conjugation of despune (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a despune
gerund despunând
past participle despus
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present despun despui despune despunem despuneți despun
imperfect despuneam despuneai despunea despuneam despuneați despuneau
simple perfect despusei despuseși despuse despuserăm despuserăți despuseră
pluperfect despusesem despuseseși despusese despuseserăm despuseserăți despuseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să despun să despui să despună să despunem să despuneți să despună
imperative — tu — — voi —
affirmative despune despuneți
negative nu despune nu despuneți

Synonyms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.