diserta

See also: disertá

Italian

Pronunciation
  • IPA(key): /diˈzɛr.ta/
  • Rhymes: -ɛrta
  • Hyphenation: di‧sèr‧ta

Adjective

diserta

  1. feminine singular of diserto

Verb

diserta

  1. inflection of disertare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Latin

Adjective

diserta

  1. inflection of disertus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/nominative neuter plural

Adjective

disertā

  1. ablative feminine singular of disertus

Romanian

Etymology

From French disserter.

Verb

a diserta (third-person singular present disertează, past participle disertat) 1st conj.

  1. to dissert

Conjugation
    conjugation of diserta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a diserta
gerund disertând
past participle disertat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present disertez disertezi disertează disertăm disertați disertează
imperfect disertam disertai diserta disertam disertați disertau
simple perfect disertai disertași disertă disertarăm disertarăți disertară
pluperfect disertasem disertaseși disertase disertaserăm disertaserăți disertaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să disertez să disertezi să diserteze să disertăm să disertați să diserteze
imperative — tu — — voi —
affirmative disertează disertați
negative nu diserta nu disertați

Spanish

Adjective

diserta f

  1. feminine singular of diserto

Verb

diserta

  1. inflection of disertar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.