diviniza

Romanian

Etymology

From French diviniser. By surface analysis, divin +‎ -iza.

Verb

a diviniza (third-person singular present divinizează, past participle divinizat) 1st conj.

  1. (transitive) to adore, to love
    Synonyms: adora, idolatriza, mări, proslăvi
  2. (transitive) to deify
    Synonyms: deifica, zeifica

Conjugation
    conjugation of diviniza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a diviniza
gerund divinizând
past participle divinizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present divinizez divinizezi divinizează divinizăm divinizați divinizează
imperfect divinizam divinizai diviniza divinizam divinizați divinizau
simple perfect divinizai divinizași diviniză divinizarăm divinizarăți divinizară
pluperfect divinizasem divinizaseși divinizase divinizaserăm divinizaserăți divinizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să divinizez să divinizezi să divinizeze să divinizăm să divinizați să divinizeze
imperative — tu — — voi —
affirmative divinizează divinizați
negative nu diviniza nu divinizați

Derived terms

Spanish

Verb

diviniza

  1. inflection of divinizar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.