dobitoc
Romanian
Etymology
From Proto-Slavic *dobytъkъ.
Declension
declension of dobitoc
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) dobitoc | dobitocul | (niște) dobitoace | dobitoacele |
| genitive/dative | (unui) dobitoc | dobitocului | (unor) dobitoace | dobitoacelor |
| vocative | dobitocule | dobitoacelor | ||
Noun
dobitoc m (plural dobitoci, feminine equivalent dobitoacă)
Declension
declension of dobitoc
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) dobitoc | dobitocul | (niște) dobitoci | dobitocii |
| genitive/dative | (unui) dobitoc | dobitocului | (unor) dobitoci | dobitocilor |
| vocative | dobitocule | dobitocilor | ||
Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.