doborî

Romanian

Etymology

From a Common Slavic oboriti. Compare oborî.

Verb

a doborî (third-person singular present doboară, past participle doborât) 4th conj.

  1. to knock down, fell
    Synonyms: dărâma, da jos, răsturna
  2. (figuratively) to defeat (an opponent, enemy)
    Synonym: birui

Conjugation
    conjugation of doborî (fourth conjugation, no infix)
infinitive a doborî
gerund doborând
past participle doborât
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dobor dobori doboară doborâm doborâți doboară
imperfect doboram doborai dobora doboram doborați doborau
simple perfect doborâi doborâși doborî doborârăm doborârăți doborâră
pluperfect doborâsem doborâseși doborâse doborâserăm doborâserăți doborâseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dobor să dobori să doboare să doborâm să doborâți să doboare
imperative — tu — — voi —
affirmative doboară doborâți
negative nu doborî nu doborâți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.