dospi

Romanian

Etymology

From a Slavic language. Compare Serbo-Croatian dospjeti.

Verb

a dospi (third-person singular present dospește, past participle dospit) 4th conj.

  1. to ferment, yeast
  2. (of something prepared with a yeasted dough) to rise, leaven

Conjugation
    conjugation of dospi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dospi
gerund dospind
past participle dospit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dospesc dospești dospește dospim dospiți dospesc
imperfect dospeam dospeai dospea dospeam dospeați dospeau
simple perfect dospii dospiși dospi dospirăm dospirăți dospiră
pluperfect dospisem dospiseși dospise dospiserăm dospiserăți dospiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dospesc să dospești să dospească să dospim să dospiți să dospească
imperative — tu — — voi —
affirmative dospește dospiți
negative nu dospi nu dospiți

Synonyms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.