durmi

See also: durmì and durmî

Guinea-Bissau Creole

Etymology

From Portuguese dormir. Cognate with Kabuverdianu durmi.

Verb

durmi

  1. to sleep

Istro-Romanian

Etymology

From Latin dormīre, present active infinitive of dormiō.

Verb

durmi

  1. to sleep

Kabuverdianu

Etymology

From Portuguese dormir.

Verb

durmi

  1. to sleep

Portuguese

Verb

durmi

  1. Misspelling of dormi.

Romanian

Verb

a durmi (third-person singular present duarme, past participle durmit) 4th conj.

  1. Alternative form of dormi

Conjugation
    conjugation of durmi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a durmi
gerund durmind
past participle durmit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present durm durmi durme durmim durmiți durm
imperfect durmeam durmeai durmea durmeam durmeați durmeau
simple perfect durmii durmiși durmi durmirăm durmirăți durmiră
pluperfect durmisem durmiseși durmise durmiserăm durmiserăți durmiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să durm să durmi să durmă să durmim să durmiți să durmă
imperative — tu — — voi —
affirmative durme durmiți
negative nu durmi nu durmiți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.