elida

See also: Elida and élida

Italian

Verb

elida

  1. inflection of elidere:
    1. first/second/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

From French élider, from Latin elidere.

Verb

a elida (third-person singular present elidează, past participle elidat) 1st conj.

  1. to elide

Conjugation
    conjugation of elida (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a elida
gerund elidând
past participle elidat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present elidez elidezi elidează elidăm elidați elidează
imperfect elidam elidai elida elidam elidați elidau
simple perfect elidai elidași elidă elidarăm elidarăți elidară
pluperfect elidasem elidaseși elidase elidaserăm elidaserăți elidaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să elidez să elidezi să elideze să elidăm să elidați să elideze
imperative — tu — — voi —
affirmative elidează elidați
negative nu elida nu elidați

Spanish

Verb

elida

  1. inflection of elidir:
    1. first/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.