emascula

See also: émascula and emasculà

Catalan

Verb

emascula

  1. third-person singular present indicative form of emascular
  2. second-person singular imperative form of emascular

Romanian

Etymology

From French émasculer.

Verb

a emascula (third-person singular present emasculează, past participle emasculat) 1st conj.

  1. to emasculate

Conjugation
    conjugation of emascula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a emascula
gerund emasculând
past participle emasculat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present emasculez emasculezi emasculează emasculăm emasculați emasculează
imperfect emasculam emasculai emascula emasculam emasculați emasculau
simple perfect emasculai emasculași emasculă emascularăm emascularăți emasculară
pluperfect emasculasem emasculaseși emasculase emasculaserăm emasculaserăți emasculaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să emasculez să emasculezi să emasculeze să emasculăm să emasculați să emasculeze
imperative — tu — — voi —
affirmative emasculează emasculați
negative nu emascula nu emasculați

Spanish

Verb

emascula

  1. inflection of emascular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.