expia

See also: expiá and expía

French

Verb

expia

  1. third-person singular past historic of expier

Latin

Verb

expiā

  1. second-person singular present active imperative of expiō

Romanian

Etymology

From French expier, from Latin expiare.

Verb

a expia (third-person singular present expiează, past participle expiat) 1st conj.

  1. to expiate

Conjugation
    conjugation of expia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a expia
gerund expiind
past participle expiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present expiez expiezi expiază expiem expiați expiază
imperfect expiam expiai expia expiam expiați expiau
simple perfect expiai expiași expie expiarăm expiarăți expiară
pluperfect expiasem expiaseși expiase expiaserăm expiaserăți expiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să expiez să expiezi să expieze să expiem să expiați să expieze
imperative — tu — — voi —
affirmative expiază expiați
negative nu expia nu expiați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.