felicita

Catalan

Verb

felicita

  1. third-person singular present indicative form of felicitar
  2. second-person singular imperative form of felicitar

Galician

Verb

felicita

  1. third-person singular present indicative of felicitar
  2. second-person singular imperative of felicitar

Italian

Verb

felicita

  1. inflection of felicitare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From French féliciter.

Verb

a felicita (third-person singular present felicită, past participle felicitat) 1st conj.

  1. to congratulate

Conjugation
    conjugation of felicita (first conjugation, no infix)
infinitive a felicita
gerund felicitând
past participle felicitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present felicit feliciți felicită felicităm felicitați felicită
imperfect felicitam felicitai felicita felicitam felicitați felicitau
simple perfect felicitai felicitași felicită felicitarăm felicitarăți felicitară
pluperfect felicitasem felicitaseși felicitase felicitaserăm felicitaserăți felicitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să felicit să feliciți să felicite să felicităm să felicitați să felicite
imperative — tu — — voi —
affirmative felicită felicitați
negative nu felicita nu felicitați

Spanish

Verb

felicita

  1. inflection of felicitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.