festona

Italian

Verb

festona

  1. inflection of festonare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

From French festonner.

Verb

a festona (third-person singular present festonează, past participle festonat) 1st conj.

  1. to festoon

Conjugation
    conjugation of festona (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a festona
gerund festonând
past participle festonat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present festonez festonezi festonează festonăm festonați festonează
imperfect festonam festonai festona festonam festonați festonau
simple perfect festonai festonași festonă festonarăm festonarăți festonară
pluperfect festonasem festonaseși festonase festonaserăm festonaserăți festonaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să festonez să festonezi să festoneze să festonăm să festonați să festoneze
imperative — tu — — voi —
affirmative festonează festonați
negative nu festona nu festonați

Spanish

Verb

festona

  1. inflection of festonar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.