fremăta

Romanian

Etymology

From freamăt, or possibly from Late Latin fremitāre, present active infinitive of fremitō, frequentative of Latin fremō. Compare Italian fremitare, Corsican frumita ("to neigh").

Verb

a fremăta (third-person singular present freamătă, past participle fremătat) 1st conj.

  1. (of leaves) to rustle
  2. (of people) to murmur
  3. (of a person) to be seized by emotion; also to shiver, shudder, shake, tremble

Conjugation
    conjugation of fremăta (first conjugation, no infix)
infinitive a fremăta
gerund fremătând
past participle fremătat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present fremăt
freamăt		 fremeți freamătă fremătăm fremătați freamătă
imperfect fremătam fremătai fremăta fremătam fremătați fremătau
simple perfect fremătai fremătași fremătă fremătarăm fremătarăți fremătară
pluperfect fremătasem fremătaseși fremătase fremătaserăm fremătaserăți fremătaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să fremăt
să freamăt		 să fremeți să fremete să fremătăm să fremătați să fremete
imperative — tu — — voi —
affirmative freamătă fremătați
negative nu fremăta nu fremătați

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.