fulgura
See also: fulgurá
French
Latin
Portuguese
Verb
fulgura
- inflection of fulgurar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Verb
a fulgura (third-person singular present fulgurează, past participle fulgurat) 1st conj.
- to fulgurate
Conjugation
conjugation of fulgura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a fulgura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fulgurând | ||||||
| past participle | fulgurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | fulgurez | fulgurezi | fulgurează | fulgurăm | fulgurați | fulgurează | |
| imperfect | fulguram | fulgurai | fulgura | fulguram | fulgurați | fulgurau | |
| simple perfect | fulgurai | fulgurași | fulgură | fulgurarăm | fulgurarăți | fulgurară | |
| pluperfect | fulgurasem | fulguraseși | fulgurase | fulguraserăm | fulguraserăți | fulguraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să fulgurez | să fulgurezi | să fulgureze | să fulgurăm | să fulgurați | să fulgureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | fulgurează | fulgurați | |||||
| negative | nu fulgura | nu fulgurați | |||||
References
- fulgura in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
fulgura
- inflection of fulgurar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.