ierna

Romanian

Etymology

From Latin hībernāre, present active infinitive of hībernō. Doublet of hiberna, a borrowing.

Verb

a ierna (third-person singular present iernează, past participle iernat) 1st conj.

  1. (intransitive) to winter; to hivernate
  2. (intransitive) to pass/spend the winter

Conjugation
    conjugation of ierna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a ierna
gerund iernând
past participle iernat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present iernez iernezi iernează iernăm iernați iernează
imperfect iernam iernai ierna iernam iernați iernau
simple perfect iernai iernași iernă iernarăm iernarăți iernară
pluperfect iernasem iernaseși iernase iernaserăm iernaserăți iernaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să iernez să iernezi să ierneze să iernăm să iernați să ierneze
imperative — tu — — voi —
affirmative iernează iernați
negative nu ierna nu iernați

Derived terms
  • iernare
  • iernat

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.