inflige
See also: infligé
French
Pronunciation
- IPA(key): /ɛ̃.fliʒ/
Verb
inflige
- inflection of infliger:
- first/third-person singular present indicative/subjunctive
- second-person singular imperative
Latin
Romanian
Conjugation
conjugation of inflige (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a inflige | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | infligând | ||||||
| past participle | inflis | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | inflig | infligi | inflige | infligem | infligeți | inflig | |
| imperfect | infligeam | infligeai | infligea | infligeam | infligeați | infligeau | |
| simple perfect | inflisei | infliseși | inflise | infliserăm | infliserăți | infliseră | |
| pluperfect | inflisesem | infliseseși | inflisese | infliseserăm | infliseserăți | infliseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să inflig | să infligi | să infligă | să infligem | să infligeți | să infligă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | inflige | infligeți | |||||
| negative | nu inflige | nu infligeți | |||||
Spanish
Verb
inflige
- inflection of infligir:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.