jubila

See also: jubilá and jubilà

Catalan

Verb

jubila

  1. third-person singular present indicative form of jubilar
  2. second-person singular imperative form of jubilar

Esperanto

Etymology

jubili +‎ -a

Pronunciation
  • IPA(key): [juˈbila]
  • Rhymes: -ila
  • Hyphenation: ju‧bi‧la

Adjective

jubila (accusative singular jubilan, plural jubilaj, accusative plural jubilajn)

  1. jubilant

French

Pronunciation

Verb

jubila

  1. third-person singular past historic of jubiler

Latin

Verb

jūbilā

  1. second-person singular present active imperative of jūbilō

Romanian

Etymology

From French jubiler, from Latin jubilare.

Verb

a jubila (third-person singular present jubilează, past participle jubilat) 1st conj.

  1. to gloat

Conjugation
    conjugation of jubila (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a jubila
gerund jubilând
past participle jubilat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present jubilez jubilezi jubilează jubilăm jubilați jubilează
imperfect jubilam jubilai jubila jubilam jubilați jubilau
simple perfect jubilai jubilași jubilă jubilarăm jubilarăți jubilară
pluperfect jubilasem jubilaseși jubilase jubilaserăm jubilaserăți jubilaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să jubilez să jubilezi să jubileze să jubilăm să jubilați să jubileze
imperative — tu — — voi —
affirmative jubilează jubilați
negative nu jubila nu jubilați

Spanish

Verb

jubila

  1. inflection of jubilar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.