lăți

See also: lati, latí, Läti, and l-ați

Romanian

Etymology

From lat; also possibly from a Vulgar Latin *latīre, from Latin latēscere, present active infinitive of latēscō.

Verb

a lăți (third-person singular present lățește, past participle lățit) 4th conj.

  1. to widen, broaden
  2. to spread, extend, dilate

Conjugation
    conjugation of lăți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a lăți
gerund lățind
past participle lățit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present lățesc lățești lățește lățim lățiți lățesc
imperfect lățeam lățeai lățea lățeam lățeați lățeau
simple perfect lății lățiși lăți lățirăm lățirăți lățiră
pluperfect lățisem lățiseși lățise lățiserăm lățiserăți lățiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să lățesc să lățești să lățească să lățim să lățiți să lățească
imperative — tu — — voi —
affirmative lățește lățiți
negative nu lăți nu lățiți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.