măguli
Romanian
Etymology
Unknown.
Verb
a măguli (third-person singular present măgulește, past participle măgulit) 4th conj.
- to flatter
Conjugation
conjugation of măguli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a măguli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | măgulind | ||||||
| past participle | măgulit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | măgulesc | măgulești | măgulește | măgulim | măguliți | măgulesc | |
| imperfect | măguleam | măguleai | măgulea | măguleam | măguleați | măguleau | |
| simple perfect | măgulii | măguliși | măguli | măgulirăm | măgulirăți | măguliră | |
| pluperfect | măgulisem | măguliseși | măgulise | măguliserăm | măguliserăți | măguliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să măgulesc | să măgulești | să măgulească | să măgulim | să măguliți | să măgulească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | măgulește | măguliți | |||||
| negative | nu măguli | nu măguliți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.