mărturisi

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek μαρτυρώ (martyró), partially through Slavic marturisati.

Pronunciation
  • IPA(key): [mərturiˈsi]

Verb

a mărturisi (third-person singular present mărturisește, past participle mărturisit) 4th conj.

  1. to confess; to own up, to come clean
  2. to avow

Conjugation
    conjugation of mărturisi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a mărturisi
gerund mărturisind
past participle mărturisit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mărturisesc mărturisești mărturisește mărturisim mărturisiți mărturisesc
imperfect mărturiseam mărturiseai mărturisea mărturiseam mărturiseați mărturiseau
simple perfect mărturisii mărturisiși mărturisi mărturisirăm mărturisirăți mărturisiră
pluperfect mărturisisem mărturisiseși mărturisise mărturisiserăm mărturisiserăți mărturisiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mărturisesc să mărturisești să mărturisească să mărturisim să mărturisiți să mărturisească
imperative — tu — — voi —
affirmative mărturisește mărturisiți
negative nu mărturisi nu mărturisiți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.