majora
French
Latin
Romanian
Verb
a majora (third-person singular present majorează, past participle majorat) 1st conj.
- to increase
Conjugation
conjugation of majora (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a majora | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | majorând | ||||||
| past participle | majorat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | majorez | majorezi | majorează | majorăm | majorați | majorează | |
| imperfect | majoram | majorai | majora | majoram | majorați | majorau | |
| simple perfect | majorai | majorași | majoră | majorarăm | majorarăți | majorară | |
| pluperfect | majorasem | majoraseși | majorase | majoraserăm | majoraserăți | majoraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să majorez | să majorezi | să majoreze | să majorăm | să majorați | să majoreze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | majorează | majorați | |||||
| negative | nu majora | nu majorați | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.