mește

See also: meste

Romanian

Etymology

From Latin miscēre, present active infinitive of misceō (“I mix”). Compare Aromanian mescu, meashtiri, Italian mescere. See also mișca, which may be related.

Verb

a mește (third-person singular present mește, past participle mescut) 3rd conj.

  1. (obsolete) to pour out a drink, give to drink, offer, serve

Conjugation
    conjugation of mește (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a mește
gerund mescând
past participle mescut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mesc mești mește meștem meșteți mesc
imperfect meșteam meșteai meștea meșteam meșteați meșteau
simple perfect mescui mescuși mescu mescurăm mescurăți mescură
pluperfect mescusem mescuseși mescuse mescuserăm mescuserăți mescuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mesc să mești să mească să meștem să meșteți să mească
imperative — tu — — voi —
affirmative mește meșteți
negative nu mește nu meșteți

Synonyms

(etymological relatives)

This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.