milogi

Romanian

Etymology

milog +‎ -i.

Verb

a milogi (third-person singular present milogește, past participle milogit) 4th conj.

  1. to beg
  2. to yearn
  3. to gawp, gaze, stare with a look of yearning

Conjugation
    conjugation of milogi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a milogi
gerund milogind
past participle milogit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present milogesc milogești milogește milogim milogiți milogesc
imperfect milogeam milogeai milogea milogeam milogeați milogeau
simple perfect milogii milogiși milogi milogirăm milogirăți milogiră
pluperfect milogisem milogiseși milogise milogiserăm milogiserăți milogiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să milogesc să milogești să milogească să milogim să milogiți să milogească
imperative — tu — — voi —
affirmative milogește milogiți
negative nu milogi nu milogiți

Synonyms

Derived terms
  • milogeală
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.